RSS

Intamplari din toamna de aur

26 oct.

Ei bine, am facut din nou un mic trip la Sinaia. De data asta, n-am mai stat nici la coada pentru un bilet de tren si nici n-am mai asteptat ca norocul sa imi gaseasca un loc intr-un microbuz. Am plecat cu prietenul meu si cu o prietena, cu masina.

De mai multe ori, trecand pe DN1, am vazut ca undeva pe marginea drumului, unde nu e nimic, decat campuri, se construieste o biserica. De fiecare data m-am intrebat de ce s-a gandit cineva sa construiasca o biserica unde nu e nimic. Niciun sat apropiat, nici macar o casa unde sa locuiasca cineva care sa frecventeze biserica.

De data asta, pe motiv ca prietenei mele ii era putin greata si eu vroiam oricum sa ne oprim sa pot sa fumez o tigara, am oprit masina langa biserica. Ajunsi acolo, am coborat si….ce sa vezi…era si un preot acolo. In momentul in care ne-a vazut, a venit la noi si am inceput sa avem un dialog destul de interesant. Ne-a povestit cateceva din viata lui personala, cum ca e casatorit de 35 de ani si unul din lucrurile pe care i le interzice sotiei lui este sa ii spele hainele. Raspunsul intrebarii inevitabile pe care i-am pus-o: „De ce nu va lasati sotia sa va spele rufele?”, a fost: „Pai ce? E sclava mea?!”.  Ne-a spus ca dincolo de faptul ca a inteles ca banii conduc lumea si ca lumea se schimba, el a ramas un traditionalist. N-a mers niciodata la mare si la el in casa, supa se mananca numai si numai din castron cu lingura de lemn. Niciodata altfel!

Curioasa cum sunt, bineineles ca l-am intrebat de ce construieste biserica acolo. A inceput sa imi dea raspunsul, spunandu-mi ca el, in afara de faptul ca e preot, munceste intr-o fabrica. Toate materialele din care e construita biserica, vin de la acea fabrica. Muncitorii, au fost romani pana acum dar, pentru ca romanii fura si nu respecta termenul, a angajat niste ucrainieni sa repare ce au stricat romanii. Intr-un final, am aflat ca aceasta biserica e pentru oricine vrea sa se opreasca din drum, sa se roage sau doar sa ia o pauza. Este, asa cum a numit-o chiar el, „Biserica Calatorului”.

Ne-a tinut de vorba vreo 30 de minute si chiar ne-a chemat inauntru sa vedem cum arata biserica, neterminata inca. Recunosc ca era primitoare chiar si asa cu peretii goi.

Am plecat de acolo cu zambetul pe buze si cu misterul rezolvat. Am aflat in sfarsit mica poveste a bisericii din „nicaieri”.

Mai jos, cateva fotografii facute in aceasta mica excursie:

Această prezentare necesită JavaScript.

OK Linoftea

PS: Toamna este, la munte, ca la ea acasa!

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe octombrie 26, 2010 în cumva, pe drumuri, romania

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: