RSS

Sa dam mana cu mana…

16 sept.

Aveam o zi cam trista. Se parea ca Mercur era retrograd, vorba unei prietene. Toate lucrurile pareau ca au luat-o razna, asa ca m-am decis sa plec putin pe-afara. Sa vad cum sunt lucrurile si dupa granita celor 4 pereti ai casei mele.

Mi-am bagat castile in urechi, am dat play la Radiohead si m-am indreptat spre centrul orasului unde trebuia sa ma intalnesc cu o prietena foarte buna.

Locul de intalnire? In fata la TNB bineinteles… M-am asezat pe una din scarile din fata TNB-ului si mi-am aprins o tigara. Am scos castile din urechi pentru ca vroiam sa aud zgomotul orasului.

Deodata, in fata mea s-a oprit o femeie. Avea fata schimonosita de durere sufleteasca si din ochii ei, siroaie de lacrimi asteptau sa isi faca marea iesire pe cei doi obraji. Brusc, m-am intristat din nou. M-am uitat la ea, ea la mine, pana cand femeia a rupt tacerea si m-a intrebat daca am sa ii dau o tigara. I-am zis ca da si am deschis geanta sa scot o tigara. Femeia, a luat incet un loc langa mine si in momentul in care i-am intins tigara, a inceput sa planga. Am ramas cu mana intinsa si cu ochii la ea. Si-a cerut scuze ca plange dar mi-a zis ca nu mai poate. Inevitabil, au aparut si motivele pentru care femeia plangea. Incet, mi-a povestit o parte din viata ei. Ultima parte a existentei ei, care a adus-o in starea asta.

M-am revoltat. M-am enervat si ma simteam mai neputincioasa ca oricand.

Atatea sentimente intr-un singur corp uman. Atatea cuvinte care raman insa inchise undeva. Atatea lucruri pe care vroiam sa le fac si nu aveam cum.

Viata e frumoasa intr-adevar. Ce faci insa, cand viata te tranteste la pamant si nu mai exista maini care sa vina sa te ridice? Din ce in ce mai des observ ca oamenii par sa isi fi taiat din maini. Mainile lungi pe care le intindeau pentru a ridica pe cineva de jos, se pare ca ii incomodau destul de tare, asa ca au decis sa le taie. Nu mai exista maini destul de lungi care sa te ridice cand esti la pamant!

Cu toate astea, eu voi ramane insa o ciudata cu mainile lungi!

OK Linoftea

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 16, 2010 în cumva, muzica, pe drumuri

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: