RSS

And the 1st prise goes to…

20 aug.

Lucrurile au cam inceput sa o ia razna. Ma gandesc serios sa le internez intr-un spital de nebuni.

Astazi, mi-am permis sa fac o plimbare prin padure. I-am pus catelusei zgarda la gat, mi-am bagat tigarile in buzunar si am plecat.

Bineinteles ca directia imediata a fost ‘in sus’ pentru ca daca mergeam in directia opusa, as fi ajuns in centrul orasului si nu asta imi era intentia.

“In sus” nu ai cum sa te ratacesti dar, se poate intampla ca la un moment dat sa ti se para ca esti “prea sus” si sa incepi sa cobori. Repede. Asa am facut si eu. Dupa cateva zeci de minute mergand in liniste spre…nicaieri…am decis sa ma opresc si sa ma intorc. Am inceput sa cobor alergand. Daca la urcare am mers incet, aproape numarandu-mi pasii, pe drumul “in jos” am alergat. Am alergat razand!

La un moment dat insa recunosc ca m-am oprit. M-am asezat pe o buturuga si mi-am aprins o tigara. Stand asa, zambind si bucurandu-ma de aerul curat de munte, am vazut un caiet la cativa pasi in stanga mea. M-am ridicat, m-am apropiat de caiet si l-am ridicat. L-am deschis si am zambit dandu-mi seama ca era un jurnal.

Toate textele incepeau cu “Dear Diary” si toate textele continuau in limba romana.

Bineinteles ca am inceput sa citesc.

Intr-o zi, se facea ca femeia respectiva (pentru ca parea sa fie femeie) si-a strans lucrurile si a plecat de la barbatul care de-abia ii devenise sot. Nu pentru ca nu il mai iubea, nu pentru ca el nu vroia sa o mai faca fericita, ci pentru ca, de cand se hotarase sa se mute cu el, uitase ce inseamna sa te simti in siguranta. Lucrurile se intamplau haotic. Regreta ca s-a casatorit cu el, dar stia ca si daca pleaca acum, o sa se intoarca. Stia ca e doar o faza din viata ei. Stia ca pe cat de curand posibil, va veni sa ii explice. Sa lasi pe cineva fara o explicatie, e cel mai rau lucru posibil. Ea stia asta dar, isi dorea sa ii explice mai tarziu. Asa ca a plecat. S-a dus la o prietena foarte buna, care i-a zis sa se intoarca la sotul ei. Nu e normal ce face. El nu trebuie sa inteleaga ca e “doar o faza”. O sa se simta ranit si n-o sa mai vrea sa o mai asculte cand ea va putea sa ii dea explicatiile. Insa ea, n-a vrut. Stia ce simtea. Traia ce simtea. Era imposibil sa se opreasca din trait doar ca sa nu faca ceva ce pentru prietena ei, nu era normal. Asa ca a plecat si de la ea si si-a luat o camera la un hotel. Toata noaptea a incercat sa gaseasca o modalitate prin care sa ii explice sotului ei de ce a facut asta. Nimic nu parea sa fie de ajuns de coerent asa ca a renuntat si dupa cateva pahare de bautura, a adormit.

Cam asta s-a intamplat intr-o zi din viata unei femei pe care probabil ca nu o s-o cunosc niciodata.

Lucrurile nu sunt alb-negru.

Life gets 1st prise for “The funniest thing ever!”

OK Linoftea

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 20, 2010 în cumva, muzica, pe drumuri

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: