RSS

Pe oglinda…

20 iul.

(Recomand sa se asculte Fink in timp ce se parcurge textul.)

Vineri dimineata. Afara ploua…iar! Se ridica din pat cu ochii pe jumatate inchisi si cu rimelul negru intins pe fata si se indreapta mecanic spre baie. Pe hol, e o oglinda mare care de cele mai multe ori o face sa zambeasca. In dreptul ei, se opreste. „Mai bine mai dorm juma’ de ora” isi zice in gand si se arunca din nou in pat.”E bulangiu, iar a plecat! Mereu bem si el ma lasa..Oare ce fata are dimineata?” se intreba in timp ce dormita cu fata acoperita de perne. Adora sa se rasfete stand pe burta cu picioarele scoase din plapuma si nasul intre perne.Brusc se hotari sa se uite in oglinda sa vada daca e frumoasa dimineata…

Arunca pernele, sare din pat si cade. Ramane cateva secunde in genunchi razand. Se prinde de pat, se ridica si ramane in picioare, cu privirea atintita pe hol. Inchide ochii. Ii deschide. Se indreapta usor spre oglinda din hol. Se uita atent, strange pumnii si se intoarce in pat…“Nu sunt frumoasa!”

Brusc realizeaza ca a fost fraiera, are o oglinda si pe noptiera.Plangea. Era mahmura, dar vesela, plansa dar frumoasa…Lua un Converse aflat langa pat si arunca cu el in dvd-ul din camera. Muzica incepu sa rasune in tacere. Era un cd vechi.Moby.Era muzica pe care el facea dragoste…Isi turna un pahar din vinul ramas pe noptiera si se hotari sa deschida oglinda de pe noptiera.

Acolo  gasi scris un mesaj de la cel care o lasase si de data asta, singura. A inchis repede oglinda, emotionata, nereusind sa citeasca ce scrie. S-a ridicat din pat, a dat muzica mai tare si a inceput sa danseze. Cumva, intr-un mod ciudat, se simtea fericita. Ardea de dorinta sa vada ce i-a lasat scris, dar se temea ingrozitor ca asta o sa schimbe totul…

Isi schimba pijamaua cu o rochita colorata, in dungi. Cu ea se imbraca mereu cand avea emotii. Se simtea mai deschisa.Lua oglinda, scoase un tipat scurt si o deschise: „La patru te astept la primarie. Sotul tau.”

A ramas in picioare cu oglinda in mana. Zambea, plangea. S-a apropiat de fereastra si a aruncat oglinda  in strada. A pus mana pe telefon. Dorea sa ii auda vocea. In schimb, a lasat telefonul jos, s-a apropiat de oglinda mare de pe hol si si-a zis „Pana la urma…cred ca sunt frumoasa!”

A incaltat Conversii inrositi de vreme si de dans, a trantit usa cu putere si alergand, a disparut de pe strada ingusta pe care locuia. De atunci usa nu s-a mai deschis.Nimeni nu stie daca ea inca mai zambeste sau plange ravasita in alt colt al orasului….

Din camera se mai aude, cateodata Moby.

Noul locatar e fan!

OK Linoftea

*Textul e scris impreuna cu Fidias.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 20, 2010 în cumva, muzica

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: