RSS

Life is live

28 mai

Pentru ca imi place sentimentul pe care mi-l da scrisul in tren, pentru ca oamenii de aici ma lasa sa cred ca pot sa fac asta fara sa para vreo ‘fita’ si pentru ca de data asta ma simt altfel in drumul spre casa, iata-ma insirand aici cuvinte cu sens (zic eu).

Am plecat de la firma putin posomorata , dar pe drum spre gara am inceput incet, incet, sa zambesc.

Mi-am luat laptop-ul, geanta si-am iesit pe usa firmei. Am vazut autobuzul in timp ce ii ziceam colegului meu ‘Zi ca nu e asta, ca nu pot sa fug si fac o criza!’. El mi-a raspuns pe un ton calm ‘Ba e asta!’, asa incat am uitat ca trebuia sa fac o criza si luandu-mi la revedere, am rupt-o la fuga. L-am prins!

In autobuz, same story. Extrem de cald de aveai impresia ca suntem niste oua puse la clocit, miros grav de transpiratie ( ceea ce ma ducea cu gandul la faptul ca anu’ asta e criza, deci tre’ sa m-astept la mai mult) si tinerei voiosi care se purtau de fapt, ca niste batranei surzi: vobeau tare, tare, de-mi venea sa ii intreb daca vor sa se auda si afara ce avea ei de zis. Dar nu am facut-o. Mi-e bine momentan cu ochii nemachiati permanent si cu randurile de dinti complete.

Am reusit sa ajung in gara cu jumatate de ora inainte de plecarea minunatului tren (care chiar e minunat in felul lui: aer conditionat, liniste, aer relativ respirabil si oameni frumosi).

M-am asezat pe un scaun de pe neterminatul peron 10 si mi-am aprins o tigara, pe care aveam de gand sa o savurez maxim impreuna cu putinul suc care imi mai ramasese. Mi-am aprins tigara, am desfacut sucul si pana sa reusesc sa beau, mi-am ridicat privirea. In fata mea era un barbat cam ametit, mirosind ca toti cei din autobuz la un loc, putin pierdut in spatiu, care se uita fix la mine. Am lasat sticla din mana, am tras din tigara si m-am uitat la el. Vroiam sa il intreb daca are nevoie de ceva (nu de alta dar parea ca ii lipsesc destul de multe), dar inainte sa fac eu asta, si-a pus o mana in sold si pe un ton foarte serios asa, mi-a zis: ‘Ce sexy stai!’. Am vrut sa rad asa cum stiu eu sa fac, dar m-am oprit. Am tras un fum si m-am uitat in jos.Liniste. Vrand sa vad daca e tot acolo, mi-am indreptat privirea spre locul unde statea. Nu mai era. Plecase. Ma uitam dupa el, moment in care s-a oprit, s-a intors 3 pasi, s-a uitat la mine si mi-a zis : ‘Esti paranoica! Prezentabila! Prezentabila am vrut sa zic!’. Eu am zambit in incercarea de a-mi stapani rasul si l-am urmat cu privirea in timp ce se indrepta spre prima usa a trenului. Bucurandu-ma de ultimul fum pe care mi-l oferea tigara, recunosc ca mi-a trecut insa prin cap intrebarea : ‘Ma dar …daca sunt paranoica?’.

Am renuntat insa repede la gandul asta si m-am indreptat si eu spre tren. Vagonul 7, locul 111.

M-am urcat inca zambitoare in tren si cand sa ajung la compartimentul unde credeam eu ca e locul 111, ma opreste un alt barbat. Vindea, citez: ‘reviste , integrame, Unica. Ceva, domnisoara, sa va inveselasca drumul?’. Amintindu-mi ca mi-am uitat cartea acasa, am raspuns afirmativ. L-am intrebat ce ‘veselii’ are in punga si mi-a zis sa ma asez, ca vine el si-mi arata. M-am conformat si mi-am reluat drumul spre compartiment. Acolo, ce sa vezi? Nici urma de 111!

Am stat putin pe loc incercand sa imi dau seama de ce lipseste. M-am intors crezand ca am trecut, si am dat nas in nas cu barbatul care vindea ‘veselie’. M-a intrebat ce s-a intamplat si i-am zis ca nu imi gasesc locul (ceea ce intr-un fel e adevarat, dar nu ma gandeam sa mi se intample chiar si cu un banal loc in tren).  El a incercat sa ma ajute si a zis sa stau acolo ca se uita el mai in spate. L-am ascultat si m-am sprijinit de geam.

S-a intors dupa cateva minute spunand ca 111 nu se gasese nici mai incolo. In timp ce noi incercam sa ne dam seama care-i faza, a aparut nasu’. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa tipe la barbatul cu revistele, zicandu-i sa se dea jos. Eu m-am indreptat spre el, putin debusolata si i-am explicat problema. S-a uitat la bilet, s-a dus in acelasi compartiment in care am crezut si eu ca e locul si mi-a zis ‘ Luati loc aici’. Am vrut sa ii zic ca 112 nu acelasi lucru cu 111, dar am renuntat repede si mi-am luat in primire noul loc.

Dupa ce mi-am lasat bagajul, mi-am dat seama ca iscasem un scandal. Nasul se certa cu barbatul care vroia sa-mi faca drumul vesel. De ce? Pentru ca acesta nu avea bilet si din aceasta cauza, nasu’ se simtea dator sa il dea jos.Numai ca asa cum e normal in anormalitatea noastra, el nu vroia sa coboare si a inceput sa injure. Imediat s-au mai gasit vreo doi-trei cu gura mare care sa sara in ajutorul nasului (de parca nu s-ar fi descurcat si singur) si uite asa, doar pentru ca eu am avut un loc inexistent, s-a pornit o mare cearta.(cum ar zice cei de la Libertatea : ‘Cata scanadalu!’ )

Acum, stau aici pe noul meu loc si scriu. Ascult Parov Stelar si incerc sa relatez de aici de pe 112 ce s-a intamplat in mai putin de 2 ore.

Acum ma intreb cum o sa  fie la intoarcere. Hmmm!

Eh, oricum pana la drumul de intorcere mai sunt 3 zile asa ca pana atunci, as putea sa imi mai indulcesc putin drumul cu asta:

OK Linoftea

PS: Ador campurile care se vad din tren! Recomand: calatorie cu trenul + Rena Jones + campuri verzi + soare!

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe mai 28, 2010 în funny, muzica

 

Etichete: , ,

2 răspunsuri la „Life is live

  1. vizy

    mai 28, 2010 at 06:36

    Bine ai venit pe strada blogurilor celebre, dar cu 10 cititori…Bafta! Imi place….Fidias!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: